Cum am inceput sa urasc bancile?
Aceasta situatie de fapt ma caracterizeaza cam de prin facultate, cind primul meu contact cu bancile a fost prin intermediul colegilor mei de facultate care le considerau ca o insula a fericirii si sigurantei pentru viata lor de angajat viitoare.
Niciodata nu am simtit mai intens ura impotriva bancilor, mai mult ca in anul 1 si 2 de facultate cind acest ideal al colegilor mei i-a transformat intr-o haita de animale flamainde gata sa se sfisie unul pe celalat pentru acest ideal.
Ca sa explic simplu, in functie de  medie, aveai posibiliatea de a alege specializarea “banci” incepand din anul 3. Acest lucru insemnand in mintea frageda inca a colegilor mei, un post sigur si caldut intr-o banca mare pe un salariu bun.
E greu de explicat ura ascunsa in fiecare indreptata impotriva celorlati priviti ca fiind concurenti pentru un loc caldut pe o insula mica. Imi aduc aminte cu ironie fericirea greu de reprimat atunci cind primeau vestea ca un coleg a luat o nota mica. Imi imaginez ce satisfactie rautacioasa traiau stiind ca au facut un pas in plus fata de un coleg pentru a atinge un ideal atit de utopic.
Frustrarea mea intr-un fel mi-a folosit, deoarece a fost unul dintr motivele care m-au determinat sa nu ma angajez niciodata. Mai ales intr-o banca.
Aveam un vis frumos in care bancile vor fi inlocuite de intitutii financiare online ce vor determina clasicele banci sa intre in faliment. Evident nu sintem departe de idee in prezent, insa din pacate tot bancile sint cele care au aceste situri.
Adevarata mea ura impotriva bancilor s-a inradacinat adinc in mine odata cu vestita criza financiara, cind am realizat cu adevarat ce inseamna un sistem bancar, disperat dupa profit, semanind cu acea fiara flamanda pregatita sa devoreze orice animal fara aparare.
Din punctul meu de vedere, bancile nu sint decit un mod modern de a inrobi oamenii. Daca in trecut acest lucru se facea cu sabia sau cu pusca, metodele moderne sint mult mai parsive si mai puternice.
Bancile sint ca acele flori minutate cu aroma imbatatoare, care odata ce simt o insecta naiva ce se aseaza pe cupa atragatoare, se transforma imediat intr-o planta carnivora ce inghite insecta si incepe sa o devoreze incet. Doar ca in cazul nostru insecta este imbatata de aroma ademenitoarea a plantei astfel incit nici macar nu se zbate sa fuga ci accepta cu placere sa fie consumata.
Regula de baza a bancilor este simpla: atrage, imbata si apoi consuma prada. Bancile reprezinta cea mai perfida metoda moderna de a transforma oamenii in robi, insa atit de elegant incit acestia accepta de buna voie  situatia, complacandu-se in ea. Sint cel  mai puternic drog al momentului, deoarece odata ce consumi iti doresti sa consumi mai mult. Si nimeni nu ia atitudine impotriva fenomenului, ba chiar din contra te indeamna sa folosesti cit mai mult.
Imi doresc sa nu existe bancile sau sa nu am nevoie de ele. Traiesc o drama moderna in care bancile ma umilesc in modul cel mai josnic, tratindu-ma ca pe un posibil infractor.
Sint imbatat de aroma ademenitoare a acestei plante carnivore, si-mi doresc sa consum, insa planta nu vrea sa-mi ofere ce am nevoie. Traiesc senzatia sevrajului in care din ce nu mi se ofera ce am nevoie, din aceea am nevoie mai mult.
E modul josnic in care orice urma de personalitate imi este stearsa din caracter, transformandu-ma intr-un rob gata de pus la treaba.
Iar in timp ce eu ma chinui sa imi iau un amarat de credit, trecind prin diverse etape: juridic, fraude, financiar, verificari telefonice, verificari fiscale, etc, bancile se intrec in reclame ademenitoare la televizor.
Recunosc ca mai mult ca niciodata imi doresc ca sistemul bancar sa intre in faliment, cu toate riscurile aferente, pentru ca acesti bancheri superiori sa se tarasca pe jos pentru un credit, sa simta ceea ce simt si eu.
Iar ca sa scot in evidenta ca sentimentele mele au si suport obiectiv, citeva observatii:
- Pe vremea creditului cu buletinul, bancile se rugau de tine sa iei credit. Nu conta cine esti. Aveai un buletin, aveai identitate, erai bun. Fara analiza, fara documente, in 24 de ore. Etc. De ce? dintr-un singur motiv: PROFIT. Erau ca un rechin intr-un banc de guvizi gustosi, un festin sangeros. Dar cind maninci prea mult, te doare burta.
- In 2009 a secat balta, si dintr-o data rechinul agresiv, a inceput sa fie selectiv. Sa prefere peste mare si gras, pt ca ala mic da dureri de burta. Si-l manca doar dupa ce il mirosea bine sa fie sigura ca ospatul va fi pe cinste.
- In 2010, cind rechinul nostru a tras concluzia ca daca esti prea selectiv, mori de foame, a inceput sa manince si pesti mai mici, dar pe care i-a mancat incet si i-a selectionat atent. Cu toate astea rechinul nostru si-a promovat constant foamea.
De ce bancile nu sint banci?
Ar fi frumos sa pornim de la rolul de baza bancii, anume de a fi un instrument de economisire in egala masura cu un motor al dezvoltarii economice prin investitiile facute cu economiile deponentilor.
Unde regasim aceste functii la bancile noastre? Este rusinos ce dobanda ofera bancile noastre la depozit. La euro daca nu tii banii cel putin 6 luni, cu dobinda la termen, cind ridici banii ai mai putin decit atunci cit ai depus (nu stiati ca exista comision de retragere??). Si doamne fereste sa ai nevoie de bani intre timp. Ca s-a dus dracu dobinda, iar profitul la cine credeti ca ajunge?? La rechin.
Apoi cati dintre cei care citesc au primit in ultimul timp acord de credit? Ca firma sau persoana fizica? Probabil ca sub 1%. Stiti de ce? Pt ca au un client foarte bun, care nu da gres: statul. Are nevoie de bani, plateste sigur, are nevoie de multi bani odata, si plateste o dobinda buna. Deci de ce s-ar incurca bancile cu amarati de oameni de afaceri romani cind fazanul sef asteapta sa fie jumulit.
Deci functia de baza a bancilor, in Romania, nu se realizeaza.
De ce banci ne saracesc?
In primul rand ca-si bat joc de noi cu dobinzile pe care ni le cer. Apoi pentru ca ne dau cu o mana si ne iau cu 5. Niciodata un credit nu vine singur. Aduce pe linga el comisioane, taxe, impozite, cresteri de costuri, nesiguranta, etc.
Apoi bancile nu-si asuma riscul de a investi in economie, in stimularea antreprenorilor, ceea ce ar fi foarte necesar si important! Din contra, refuza major orice actiune de investitie in initiative antreprenoriale, deaorece e un risc pe care nu-l pot suporta. Ce s-ar fi intimplat cu Nike, Google, Microsoft, daca bancile nu ar fi avut curajul sa investeasca in idee???? Cite banci nu si-ar dori acum sa lucreze cu acest companii??
Aroganta bancilor vizavi de antreprenori este maxima!! Antreprenorii in Romania sint cei mai oropsiti: bancile ii ignora, statul ii seaca de bani iar angajatii abordeaza acea atitudine timpita comunista adesea gandind simplu “Da-l dracu ca asta are bani!”.
Iar ceea ce nu inteleg majoritatea celor care privesc in continuare firmele si patronii romani ca pe niste bisnitari pusi pe imbogatire rapida, este ca daca ei nu exista si nu sint sustinuti, o sa ajungem si mai saraci decit sintem.
Concluzii:
1. Mi-as dori sa facem o zi speciala in care toti deponentii sa ne ridicam toti banii din banci si sa-i tinem acasa timp de 5-6 luni. Sa vedem atunci ce se intimpla cu bancile ?? Cit rezista?? Si ce se intimpla atunci cu trufia lor nemarginita??
2. Mi-as dori ca initiativele romanesti autentice sa fie sustinute. Atit de stat cit si de angajati.
3. Mi-as dori sa vad oameni mai zimbitori in jurul meu. Chiar daca nu-s fericiti, dar macar sa zimbeasca.
