Cind vad la stiri greve si alte proteste, cu persoane care cersesc bani de la stat, imi vine rau. Majoritatea sint bugetari. Deci capuse ale unui sistem invechit, o strutocamila intre vechile obiceiuri comuniste si noile principii capitaliste.
Adesea stau si ma gindesc ce ar trebui facut sa fie mai bine? Idei am 100, ca majoritatea celor care dezbat problema la tv.
Insa, problema de care suferim de peste 2000 de ani e facutul.
E o adevarata traditie “capra vecinului”, lenea, datul in cap oricarei persoane care vrea sa realizeze ceva.
Asa incit traim un paradox, adica vrem sa se faca ceva, dar nu sintem capabili sa-i acceptam si sa-i apreciem p cei care fac ceva.
Eu unul, incerc sa gindesc dezinhibat de cutumele educatiei comuniste balcanice si am decis ca schimbarea trebuie sa vina in primul rand de la noi.
In sensul acestui scop fac urmatoarele, de cite ori am ocazia:
-cumpar produse romanesti
-aleg sa lucrez cu firme cu capital romanesc
-promovez romania de citeori plec in strainatate
-recomand strainilor sa viziteze romania.
-muncesc 12 ore p zi
-angajez romani si incerc sa le ofer conditii financiare cit mai bune
-dezvolt firma mea in scopul final de a deveni un exportator mai mult decit un importator(aici e greu dar mi-am promis asta ca scop in urmatorii 3 ani)
Nu e mult, dar daca noi toti am incerca sa facem cite putin din toate acestea si am sustine p cei care vor sa faca ceva, cu siguranta p termen lung lucrurile se vor schimba in bine.
Va invit p toti sa identificam pe cei care fac lucruri si sa-i sustinem macar prin simplul fapt de a nu-i critica si demoraliza.
Subliniez citeva exemple: software si web development, agricultura, servicii turistice, stiinta si cercetare. Aici am putea face diferenta pe termen lung deoarece qvem potential.
Am sa revin pe tema asta pe viitor. Intre timp astept comentarii.
Aveti dreptate cu bugetarii care sunt adevarate capuse. Sotul meu a lucrat in ultimii 7 ani intr-o primarie de sector si-i era rusine ca ia leafa de pomana pentru ca nu facea mai nimic ca dealtfel tot serviciul din care facea parte. Mereu se intreba cat mai poate dura starea aceia de lucruri. Pana la urma,dupa plecarea lui, s-au facut niste restructurari si era sa o dea afara pe o fata superconstiincioasa si care nu vroia sa ia spaga nici in ruptul capului. Nici acum situatia ei nu e clara, sta pe locul cuiva care a nascut. Dar sunt convinsa ca daca nu se “incadreaza” in nota generala a acelui serviciu (este un serviciu tehnic care verifica cum isi fac treaba contructorii la lucrarile pentru primarie)nu vor avea nici o jena sa scape de ea.
Nu mai spun ca daca iti exprimi opiniile politice si ele nu corespund cu cele ale partidului din care face parte primarul, ai numai de suferit.
Se plang ca au salarii mici dar cine ii opreste sa treaca in privat sa vada ce inseamna munca adevarata si nu intotdeauna pe bani multi.
Din pacate asa e este peste tot nu numai in Romania ci peste tot in lume. E o zicala care spune ca daca esti bun in ceea ce faci, cu siguranta lucrezi in mediul privat. Nu contest faptul ca in sistemul privat sint multe persoane capabile, insa cu siguranta cei care lucreaza la stat sint genul de oameni obisnuiti sa traiasca cu frica zilei de maine. Adica mentalitatea comunista in care linsul in fund reprezinta prima virtute.
Ambii parinti ai mei au lucrat in sectorul public si amindoi au traiat cu frica zilei de maine. In mediul privat daca esti bun esti apreciat, deoarece faci bani in firma. Si daca nu faci bani esti primul care pleaca. Adica un mediu normal de munca in care capacitatea profesionala face diferenta si nu relatia cu seful.
Dar cind in sectorul public nu exista cel mai minim impuls pentru performanta, PROFITUL, nu are cum sa determine dezvoltarea profesionala generala. Astfel ca doar un numar foarte redus de persoane se dezvolta in cariera in acest sistem, iar acestea o fac doar datorita calitatilor lor personale.
Plus ca statul nu da faliment. Iar daca se fac disponiblizari, e din cauza ca un guvern sau altul are anumite interese. Si nu prentru ca angajatii nu lucreaza eficient si deci firma nu are profit.
Sustin in continuare conceptul ca in sistemul public trebuie redus cit mai mult numarul de persoane si inlocuit cit mai mult cu software si computere. Si asta nu in detrimentul persoanelor ce se afla in prezent angajate, ci pentru viitorul societatii. Din pacate in anumite situatii trebuie sa sacrifici citiva indivizi pentru binele societatii.
Pe de alta parte, ideea ca esti in virsta si daca iesi din sistem nu te mai angajeaza nimeni este o scuza patetica pentru faptul ca nu stii sa faci nimic. Eu in firma am 2 oameni peste 50 ani angajati care lucreaza cot la cot cu tineri de 20 de ani. Si in multe situatii sint mult mai eficienti si constiinciosi decit tinerii.
Cam asta e realitatea. Daca esti bun, nu trebuie sa-ti fie frica.